11069315_923462264353703_2013076954_o

Publicat la .

Cand suntem copii, ii iubim pe batrani pentru ca stiu sa se joace frumos: au rabdare, ne fac toate poftele si, prin povestile lor, ne ajuta sa cunoastem lumea pas cu pas.

Cand suntem copii, doar ei si noi stim sa ne bucuram de lucrurile marunte – noi nu le-am cunoscut inca pe cele “mari”, iar ei au inteles, dupa o viata, ca nu acestea te fac fericit.

Cand devenim adulti, ii iubim pe batrani pentru sfaturile lor bune, pentru sprijinul lor neconditionat, pentru ca ne cresc copiii. Pentru ca ei sunt dovada ca, oricate ti s-ar intampla in viata, sa treci peste probleme nu inseamna decat ca ai mai slefuit un pic OMUL din tine. Peste toate, ii iubim pentru ca incep sa devina, din nou, copii.

Si totusi, preocupati de ziua de maine, uitam uneori de batranii nostri. Stim ca ei sunt, oricum, acolo, pentru noi. Ni se pare ca vor trai pentru totdeuna – e datoria lor!

Cum de am ajuns sa ii pretuim pe bratani doar cand nu ii mai avem? Cu gandul aceasta am plecat sa vizitez cateva cupluri in Sectorul 3, care au mai mult de 50 de ani de casatorie si peste 70 de ani de viata fiecare. Sunt oameni simpli, pentru care cea mai mare agoniseala este povestea lor de viata. Cred ca e timpul sa invatam sa imbratisam aceasta mostenire si sa o interiorizam. Pentru ca batranetea nu e o vina,  ci e ceea ce am sadit in noi de-a lungul timpului.

Comentarii

comentarii

Lasa un comentariu

  • (will not be published)